300 de pagini de literatura de specialitate 

Gabriel Danila -Gabriel Cheroiu- Nicolae Goicea 

Editura "Stefan cel Mare " din Suceava  2022 

Ca activitate umană, VÂNĂTOAREA a apărut în zorii civilizației, ca o necesitate,
cuprinzând două laturi principale: apărarea omului ca individ și a grupurilor umane în
fața animalelor sălbatice pe de o parte, și dobândirea unei resurse de hrană nutritiv
superioară pe de altă parte.
Epoca actuală de dezvoltare a societății, în mare parte, a eliberat comunitățile
umane de necesitatea practicării vânătorii în scopul dobândirii de resurse de hrană.
Activitatea de vânătoare se desfășoară ca activitate recreativ-instructivă în
mijlocul naturii, de către un număr semnificativ de oameni, care o percep instinctiv sau
o agreează prin tradiție.
Restrângerea mediului natural favorabil dezvoltării faunei sălbatice prin
despăduriri, agricultură, construcții și dezvoltarea infrastructurii societății, a schimbat în
mod fundamental premisele activității de vânătoare. În acest sens, pe primul loc se
pune problema ocrotirii și îngrijirii populațiilor de vânat, activitate denumită cu diverse
sintagme: ocrotirea vânatului, gospodărirea vânatului, protecția vânatului, iar mai nou,
gestiune cinegetică sau management cinegetic.
Vânatul reprezintă o resursă regenerabilă, iar sporul anual poate și trebuie
folosit judicios pentru beneficiul comunităților. Rolul principal al managementului
cinegetic este acela de a permite obţinerea, în folosul societăţii, a unui maxim de efecte
favorabile, prin punerea în valoare a populaţiilor speciilor de animale sălbatice care fac
obiectul vânătorii, în conformitate cu prevederile legale (legi, regulamente, norme,
instrucțiuni etc.).
Situaţia obiectivă rezultată din dezvoltarea actuală a societăţii umane impune
obţinerea acestor efecte în condiţii deosebite, determinate de o creştere accentuată a
influenţelor antropice negative asupra mediului înconjurător, de intensivizarea
metodelor de producţie agricolă vegetală şi animală şi de necesitatea producerii unor
cantităţi cât mai mari de material lemnos, prin tendinţa generală de practicare a unei
silviculturi, pe zi ce trece, mai intensive.
8
Această realitate implică necesitatea fundamentării gestiunii speciilor de interes
cinegetic pe cunoştinţe bio-ecologice şi economice cât mai temeinice şi mai
cuprinzătoare.
Realizarea unei asemenea cerinţe presupune, din partea specialiştilor implicaţi în
managementul vieţii sălbatice, cunoaşterea cât mai amănunţită a modului de viaţă a
speciilor de importanţă vânătorească şi a relaţiilor dintre populaţiile acestor specii şi
celelalte elemente ale ecosistemelor din care fac parte.
Numai o cunoaştere aprofundată a aspectelor mai sus menţionate poate să
conducă, în timp, la o valorificare eficientă şi cu continuitate a populaţiilor speciilor de
interes vânătoresc, în condiții de armonizare a intereselor gestiunii respective, cu
interesele ramurilor de bază ale culturii solului: agricultura şi silvicultura.
Speciile de importanţă vânătorească aflate în libertate pe teritoriul României,
sunt apararțin din punct de vedere sistematic de încrengătura Vertebrata, supraclasa
Tetrapoda sunt cuprinse în două unităţi de bază ale acestei supraclase : clasa Mammalia
(mamifere) şi clasa Aves (păsări).
Pe lângă valoarea faunistică, estetică şi cinegetică, speciile de vânat aparținând
ambelor clase prezintă o importanță deosebită și sub aspect economic. Datorită faptului
că marea majoritate a speciilor de mamifere este sedentară, aplicarea unor măsuri de
îmbunătăţire a managementului speciilor aparţinând acestei clase trebuie să devină o
prioritate în strategia cinegetică naţională. Caracteristicile particulare ale populaţiilor
speciilor de vânat care se dezvoltă în cuprinsul arcului carpatic, le conferă o valoare
cinegetică de excepţie, a cărei recunoaştere europeană este deja consacrată.
Ecosistemele în cuprinsul cărora evoluează populaţiile speciilor de interes cinegetic din
Carpaţi, mai puţin influenţate de activităţile antropice specifice, reprezintă un cadru
corespunzător cu influenţă deosebită asupra posibilităţii punerii în valoare a acestor
populaţii prin vânătoare.
Dintre mamiferele care constituie obiectul vânătorii, sub aspect economic, cea
mai mare importanţă o prezintă speciile de ungulate, specii asupra cărora acţiunile de
cultură cinegetică se pot aplica cu efecte deosebite.
Speciile de ungulate care se regăsesc în fauna sălbatică a României sunt cuprinse
în trei familii aparţinând ordinului Artiodactyla: familia Cervidae, familia Bovidae și
familia Suidae.
Fără a subaprecia valoarea economică a speciilor de răpitoare cuprinse în
Supraordinul Carnivora, considerăm că gestiunea lor trebuie orientată, în primul rând, în
sensul menţinerii unui echilibru ecologic natural, precum şi a conservării unor valori
faunistice deosebite pe care multe dintre acestea le reprezintă.
9
Speciile de rozătoare cuprinse în supraordinul Rodentia prezintă de asemenea o
importanţă deosebită, managementul lor fiind mai uşor de aplicat datorită potenţialului
de înmulţire relativ superior.
Aspectele teoretice şi practice ale cunoştinţelor necesare aplicării în condiţii
optime a măsurilor manageriale din domeniul cinegetic reprezintă o componentă
importantă a formării viitorilor specialişti în silvicultură.
Lucrarea de faţă a fost elaborată în scopul îndrumării şi formării deprinderilor
profesionale ale discipolilor din domeniul cinegetic, în vederea pregătirii lor pentru
asigurarea în condiţii optime a obiectivelor gospodăririi vânatului din cuprinsul
fondurilor cinegetice.
Scopul său principal este acela de a contribui la formarea complexă a viitorilor
practicieni, prin prezentarea în mod cuprinzător a cunoştinţelor legate de biologia
speciilor de interes cinegetic şi prin activitatea de management cinegetic. Apreciem că
însuşirea corectă a acestor cunoştinţe printr-un studiu aprofundat, va permite viitorilor
specialiști să depăşească cu relativă ușurință “șocul de adaptare“, cu ocazia încadrării de
către agenții economici care desfăşoară activităţi specifice de producţie, cercetare sau
proiectare în domeniul cinegetic.
Lucrarea a fost elaborată pe baza cunoştinţelor dobândite în activitatea practică
şi prin folosirea unui material ştiinţific vast, selecţionat din surse bibliografice naţionale
şi internaţionale, ca urmare a sintetizării şi cristalizării acestor cunoştinţe în activitatea
didactică.
Considerând numărul restrâns al lucrărilor de sinteză privind practica cinegetică
corespunzătoare stadiului actual al cunoştinţelor din acest domeniu şi posibilitatea
folosirii lucrării şi de alte categorii de specialişti interesaţi de aspectele tratate în
lucrare, în cadrul unor capitole s-au făcut referiri mai aprofundate asupra aspectelor
prezentate, referiri care depăşesc cadrul restrâns al programei de învățământ.
Cu speranţa că activitatea autorilor în domeniul cinegetic a contribuit la
selectarea şi prezentarea de o manieră corespunzătoare a tematicii abordate, aceștia
rămân recunoscători specialiștilor care vor contribui pe calea unor sugestii şi observaţii
critice la diversificare tematică şi la îmbunătăţirea conţinutului lucrării, în eventualitatea
elaborării unei noi ediţii.