Nimeni nu te obliga sa devii vanator. Daca te decizi totusi sa devii, ca urmare a unei atractii aparte spre aceasta indeletnicire util-recreativa, atunci trebuie sa te pregatesti temeinic din punct de vedere teoretic si practic, pentru a pasi competent si responsabil in obstea aleasa a vanatorilor. Iar daca ai pasit deja, trebuie sa intelegi ca ai acceptat benevol sa respecti regulile scrise si nescrise care ii guverneaza activitatea sica esti obligat moral sa te retragi singur din aceasta daca simti cumva ca nu le poti respecta. Este mai onorabil asa decat sa suporti oprobriul camarazilor care, mai devreme sau mai tarziu, te vor recuza daca gresesti repetat.
Indiferent de modul de pregatire si de promovare a noilor vanatori, oarecum diferit de la o tara la alta in Europa, candidatii trebuie sa demonstreze, oricand dupa aceea, ca sunt competenti si responsabili.
Organizatiile de vanatori sunt si raman, fara discutie, cele mai interesate de calitatea viitorilor colegi de breasla, motiv pentru care ar trebui sa fie lasate sa decida singure in privinta acestor promovari. Nu este deloc normal ca statul sa le promoveze membrii, mai ales in situatia de organizatii neguvernamentale in care se gasesc. Aceasta cu atat mai mult cu cat au dovedit pana acum, ca sunt cele mai interesate din acest punct de vedere si de aceea cele mai exigente, mai obiective si mai corecte